Legalizarea copiilor de pe înscrisuri

În conformitate cu prevederile Legii nr.36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, notarul public eliberează copii legalizate numai de pe înscrisurile originale prezentate de părți, astfel cum au fost emise în starea lor inițială, după confruntarea copiei cu originalul.

Sentințele/deciziile emise de către instanțele de judecată, se legalizează de către instanța care la care s-au pronunțat.

În cazul legalizării copiei de pe acte de identitate sau titluri de călătorie, în încheierea de legalizare se va menționa scopul în care urmează a fi folosită copia.

Se pot legaliza copii atât de pe un înscris original în întregime, cât și de pe părți determinate ale acestuia, cu condiția să nu se denatureze înțelesul integral al înscrisului. Pe copie, înainte de a se reda conținutul actului, se va menționa "EXTRAS", iar în încheierea de legalizare a acesteia se va face mențiunea corespunzătoare.

În cererea pentru legalizarea copiei se va identifica înscrisul, precizându-se numărul de exemplare cerut de parte. Un exemplar al copiei legalizate se va reține la dosar.

Copiile legalizate de pe actele aflate în arhiva biroului notarial sunt valabile 6 luni.

În vederea legalizării copiei unui înscris original întocmit într-o altă limbă decât cea română, acel înscris va fi tradus în limba română de un traducător și interpret autorizat. Copia legalizată de pe înscrisul original, însoțită de traducerea în limba română, va fi eliberată părții în numărul de exemplare solicitat. Un exemplar din acestea se păstrează în arhiva notarului.

Notarul public poate elibera copii legalizate de pe traducerile aflate în arhiva biroului notarial în condiţiile prevăzute de lege pentru îndeplinirea procedurii de legalizare a copiilor de pe înscrisuri.

Legalizarea a specimenelor de semnătură, a semnăturilor de pe înscrisuri, precum şi a sigiliilor

Notarul public poate legaliza semnătura părților numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere formă autentică ca o condiție de valabilitate a actului, conform dispozițiilor prevăzute de lege.

Pentru legalizarea semnăturii, părțile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate.

Notarul public va identifica părțile, se va convinge că acestea cunosc conținutul înscrisului, după care le va cere să subscrie în fața sa toate exemplarele înscrisului.

La cererea părții, notarul public poate legaliza specimenul de semnătură al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial și care va semna în fața notarului public.

Legalizarea traducerilor

Funcția de traducător sau interpret poate fi îndeplinită de către notarul public, dacă limba străină este limba sa maternă sau este autorizat ca interpret ori traducător, sau de către o altă persoană autorizată ca interpret sau traducător, în condițiile legii, de către Ministerul Justiției.

În cazul în care traducerea se efectuează de către notarul public, acesta va întocmi încheierea de legalizare a traducerii, în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit prevederilor art.319 alin.1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr.36/1995, înscrisul care se traduce se prezintă notarului public în una dintre următoarele forme:

a) în original; originalul poate fi un înscris sub semnătură privată căruia i s-a dat, după caz:

• dată certă;
• legalizare de semnătură ori certificare, sau
• înscris autentic;

b) în copie legalizată ori certificată de autoritatea competentă care deţine în arhivă originalul înscrisului.

Nu se poate legaliza semnătura interpretului şi traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere, înfăţişat notarului public, este în copie simplă.

Încheierea de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat se întocmeşte în urma prezentării la biroul notarului public a înscrisului care se traduce, precum şi a traducerii acestuia, certificată de interpretul şi traducătorul autorizat.

Legalizarea semnăturii traducătorului

Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul public va legaliza semnătura traducătorului.

Legalizarea semnăturii traducătorului de pe un înscris se poate face și dacă specimenul de semnătură al traducătorului a fost depus în prealabil la biroul notarului public.

Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în altă limbă străină, atât certificarea traducerii, cât și legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public se vor face și în limba străină în care se face traducerea.

Acte necesare pentru întocmirea declarațiilor

• Actul de identitate al declarantului/declaranților, în original;

• Documentele relevante despre care se face vorbire în cuprinsul declarației, respectiv: acte de proprietate, certificate de naștere minori, pașapoarte minori, certificate de căsătorie, dovezi de rezervare a denumirii societăților, dovada de reținere a permisului de conducere emisă de autoritățile de poliție, certificate de deces, certificate de naștere etc.

Actele necesare pentru fiecare caz în parte se stabilesc de către notarul public, iar lista acestora poate fi comunicată pe e-mailul solicitantului, la cererea acestuia.

Declaratii notariale in materia succesorala

• Declaraţie de acceptare a mostenirii legale/testamentare;

• Declaratie de renuntare la mostenirea legală/testamentara;

• Declaratie de neacceptare a moștenirii legale/testamentare;

• Reductiunea testamentara;

• Retractarea renuntarii la mostenire.

Declaratii diverse

• Declaratie privind acordul parintelui cu privire la plecarea copilului minor în străinătate;

• Declaratie pentru programul Prima Casa;

• Declaratie pierdere acte;

• Declaratie de despagubire a investitorului intial al lucrarii stradale/coloanei de gaze/bransamentului ce permite accesul la sistemul de distributie gaze naturale;

• Invitaţie viză de şedere România pentru cetăţeni străini;

• Declarație privind acordul vecinilor pentru construire;

• Declarație de revocare a unei procuri notariale;

• Declaraţie de notorietate;

• Declaraţia soților privind ultima locuinţă comună în cadrul divorțului notarial;

• Declarația părinților pentru angajarea copilului minor;

• Declaratie de primire sume de bani;

• Declarație acceptare mandat reprezentant fiscal.

Declarații notariale în materie imobiliară

• Declaratie de radiere drept de ipoteca imobiliară din cartea funciara;

• Declaratie de renuntare la drept de uzufruct.

Declaratii societăți, Registrul comerțului:

• Declarație administrator/asociat înființare societate la Registrul Comerțului (ONRC);

• Declarație privind respectarea condițiilor referitoare la sediul social.

Potrivit art.2009 Cod Civil, mandatul este contractul prin care o parte, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi, numită mandant.

Înscrisul care constată împuternicirea dată de către mandant unei/unor persoane pentru reprezentare se numește procură.

Dacă părţile nu au prevăzut un termen pentru durata mandatului, contractul de mandat încetează în 3 ani de la încheierea lui.(art.2015 Cod Civil)

Acte necesare pentru autentificarea procurilor

• Actul de identitate al mandantului/mandanților, în original;

• Copia actului de identitate al mandatarului/mandatarilor;

• Documentele relevante de care se face vorbire în cuprinsul procurii, respectiv: acte de proprietate, certificate de căsătorie, certificate de înmatriculare, cărți de identitate ale autovehiculelor, actele prin care s-au dobândi autovehiculele, acte constitutive ale societăților, certificate de înmatriculare, certificate constatatoare, Hotărâri ale Adunării Generale a Asociaților etc.

Actele necesare pentru fiecare caz în parte se stabilesc de către notarul public, iar lista acestora poate fi comunicată pe e-mailul solicitantului, la cererea acestuia.

Biroul notarial autentifică o serie de procuri (împuterniciri) pentru diferite situații:

• Procură cumpărare/vanzare imobil (apartament, casă, teren);

• Procură donație imobil (apartament, casă, teren);

• Procură vânzare auto;

• Procură generală de administrare imobil (teren, apartament, casă);

• Procură pentru depunerea declarațiilor fiscale on-line;

• Procura înmatriculare auto;

• Procură pentru eliberarea paşaportului copilului minor (sub 14 ani);

• Procură pentru ridicarea paşaportului;

• Procură de reprezentare la divorțul în instanță (judiciar);

• Procură de reprezentare la depunerea cererii de divorț prin notariat;

• Procură judiciară;

• Procură ridicare cazier judiciar;

• Procură de reprezentare la succesiune;

• Procura pentru suplimentarea masei succesorale;

• Procură pentru deschidere/inchidere/lichidare cont bancar;

• Procura înfiintare/suspendare/desfiintare firma/societate/PFA;

• Împuternicire Registrul Comerțului (ONRC);

• Procură ridicare pensie.

• Contract de comodat auto / imobil;

• Contract de închiriere;

• Contract de imprumut;

• Promisiuni bilaterale de vânzare cumparare (Antecontracte);

• Contract de vânzare-cumpărare;

• Contract de garantie reala imobiliară /mobiliară (ipotecă sau gaj);

• Contract de donatie;

• Contract de rentă viageră/ întreținere;

• Contract de schimb imobiliar;

• Contract de partaj etc.

Contracte de comodat

Comodatul (împrumutul de folosinţă) este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligaţia de a-l restitui după un anumit timp.

Comodatarul nu poate folosi bunul împrumutat decât în conformitate cu destinaţia acestuia determinată prin contract ori, în lipsă, după natura bunului. El nu poate permite unui terţ să îl folosească decât cu aprobarea prealabilă a comodantului.

Comodatarul este obligat să înapoieze bunul la împlinirea termenului convenit sau, în lipsă de termen, după ce s-a folosit de bun potrivit convenţiei, iar dacă termenul nu este convenit şi contractul nu prevede întrebuinţarea pentru care s-a împrumutat bunul sau întrebuinţarea are un caracter permanent, comodatarul este obligat să înapoieze bunul la cererea comodantului.

Acte necesare pentru autentificarea contractelor de comodat pentru imobile:

• Actele de identitate, acte de căsătorie ale comodanților și comodatarilor, în original;

• Actul de proprietate al imobilului și încheierea de intabulare;

• Extras de carte funciară pentru informare, de dată recentă (se poate obține de către notariat);

• Orice alte acte solicitate de notarul public instrumentator și relevante pentru solicitarea părților.

Acte necesare pentru autentificarea contractelor de comodat pentru bunuri mobile:

• Actele de identitate ale comodanților și comodatarilor, în original;

• Actele de dobândire a autoturismelor (carte de identitate, certificate de înmatriculare, factură/contract de vânzare);

• Orice alte acte solicitate de notarul public instrumentator și relevante pentru solicitarea părților.

Contracte de închiriere

Potrivit prevederilor Codului Civil, locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie.

Locaţiunea bunurilor imobile şi aceea a bunurilor mobile se numeşte închiriere, iar locaţiunea bunurilor agricole poartă denumirea de arendare.

Acte necesare pentru autentificarea contractelor de închiriere:

• Actele de identitate ale locatorilor/locatarilor, în original;

• În cazul locatorilor/locatarilor, persoane juridice sunt necesare:

  • act de identitate reprezentant legal;

  • ultimul act constitutiv al societății;

  • Certificatul de înmatriculare al societății;

  • Certificat constatator de dată recentă (nu mai vechi de 15 zile);

  • Decizia Asociatului Unic/Hotărârea Adunării Generale a Asociaților cu privire la încheierea contractului, valoarea locațiunii, modalitatea de plată, împuternicirea reprezentantului legal pentru semnarea contractului de închiriere.

• Actul de proprietate al imobilului și încheierea de intabulare(în original);

• Extras de carte funciară pentru informare, de dată recentă;

• Certificat de performanță energetică a clădirii. Termenul de valabilitate al certificatului este de 10 ani de la data emiterii;

• Orice alte acte solicitate de notarul public instrumentator și relevante pentru solicitarea părților.

Antecontracte (promisiuni) de vânzare-cumpărare

Promisiunea bilaterală de a vinde și de a cumpăra, este un antecontract prin care ambele părți se obligă să încheie la termenul stabilit, contractul de vânzare.
Promisiunea bilaterală se notează în cartea funciară, potrivit dispozițiilor art.902 alin.(2) pct.12 Cod Civil.

Acte necesare pentru autentificarea antecontractelor (promisiunilor) de vânzare-cumpărare:

• Actele de identitate ale promitenților-vânzători/promitenților-cumpărători;

• Certificate de căsătorie ale promitenților-vânzători/promitenților-cumpărători;

• Numărul de identificare fiscală pentru cetățenii străini;

• Actul de proprietate al imobilului și încheierea de intabulare;

• Dovada de achitare integrală a prețului bunului imobil (necesitatea acesteia rezultă din documentul prin care s-a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului, daca prețul nu a fost achitat integral la data semnării contractului de către dobânditor);

• Documentația cadastrală a imobilului;

• Actele din istoricul proprietății (copie);

• Extras de carte funciară pentru informare (se poate obține și de către notar).

În cazul promitenților-vânzători/promitenților-cumpărători, persoane juridice sunt necesare:

• Act de identitate reprezentant legal;

• Ultimul act constitutiv al societății;

• Certificatul de înmatriculare al societății;

• Certificat constatator de dată recentă (nu mai vechi de 15 zile);

• Decizia Asociatului Unic/Hotărârea Adunării Generale a Asociaților cu privire la încheierea antecontractului/contractului, prețul tranzacției, modalitatea de plată, împuternicirea reprezentantului legal pentru semnarea antecontractului/contractului de vânzare.

• Orice alte acte solicitate de notarul public instrumentator și relevante pentru solicitarea părților.

Informații specifice antecontractelor:

• Avansul achitat la data încheierii antecontractului, valuta în care se efectuează plata, modalitatea de achitare a avansului -numerar/transfer bancar;

• Stabilirea prețului de vânzare a bunului;

• Data la care se va încheia contractul de vânzare;

• Contul bancar al promitentului -vânzător/promitentului-cumpărător (din care se face plata și contul bancar în care se face plata avansului/prețului);

• Condițiile în care se transmite imobilul;

• În cazul în care imobilul constituie sediul social al vreunei persoane fizice sau juridice, se menționează modalitatea de radiere a sediului;

• În cazul în care imobilul este afectat de contracte de locațiune, modalitatea de stingere a locațiunii/preluarea contractelor;

• Data transferului dreptului de proprietate asupra imobilului.

• Orice alte acte solicitate de notarul public instrumentator și relevante pentru solicitarea părților, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data semnării actului juridic.

Contracte de vânzare

Contractul de vânzare-cumpărare este definit şi reglementat în Noul Cod Civil la articolele Art. 1650 noul cod civil si Art. 1762 noul cod civil.

Vânzarea este contractul prin care vânzătorul transmite cumpărătorului proprietatea unui bun, în schimbul unui preț.

La vânzarea unui bun deținut de către ambii soți, aceștia se vor prezenta personal în fața notarului public pentru semnarea contractului, cu excepția cazului în care au împuternicit o altă persoană să îi reprezinte în baza unei procuri autentice.

Potrivit art. 339 Cod Civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor, cu excepția bunurilor prevăzute de art. 340 Cod Civil.

În cazul dobândirii unui bun imobil în timpul căsătoriei de către soți, este suficientă prezența unuia dintre aceștia pentru semnarea contractului de vânzare-cumpărare/antecontractului, având în vedere prevederile art.339 Cod Civil.

Acte necesare pentru autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare:

• Actele de identitate ale vânzătorilor/cumpărătorilor;

• Certificate de căsătorie ale vânzătorilor/cumpărătorilor;

• Numărul de identificare fiscală pentru cetățenii străini.

• În cazul vânzătorilor/cumpărătorilor, persoane juridice sunt necesare:

  • Act de identitate reprezentant legal;

  • Ultimul act constitutiv al societății;

  • Certificatul de înmatriculare al societății;

  • Certificat constatator de dată recentă (nu mai vechi de 15 zile);

  • Decizia Asociatului Unic/Hotărârea Adunării Generale a Asociaților cu privire la încheierea contractului, prețul tranzacției, modalitatea de plată, împuternicirea reprezentantului legal pentru semnarea contractului de vânzare.

• Actul de proprietate al imobilului și încheierea de intabulare (în original);

• Dovada de achitare integrală a prețului bunului imobil;

• Documentația cadastrală a imobilului;

• Actele din istoricul proprietății (copie);

• Extras de carte funciară pentru autentificare (se obține de către notar);

• Certificat de performanță energetică a clădirii. Termenul de valabilitate al certificatului este de 10 ani de la data emiterii;

• Certificate de atestare fiscală pentru fiecare coproprietar separat din care să rezultă că nu există obligații fiscale restante; Fiecare contribuabil are rol individual, astfel că aceștia datorează impozite către stat pentru bunurile pe care le dețin în coproprietate/proprietate. Certificatul de atestare fiscală pentru imobile se eliberează de Direcția de Impozite și Taxe Locale de la adresa unde este situat imobilul și este valabil 30 de zile de la data emiterii;

• Adeverința de la Asociația de Proprietari, semnată de Președintele și Administratorului blocului, cu indicarea numelui lor în clar. Adeverința atestă dacă proprietarul/proprietarii au toate cotele de întreținere achitate la zi;

• Dovada de plată a ultimelor facturi de la utilități și facturile aferente acestora;

• Polița de Asigurare obligatorie PAD.

Informații specifice contractelor de vânzare:

• Prețul și valuta în care se efectuează plata, modalitatea de achitare numerar/transfer bancar;

• Pentru imobilele a căror preț declarat de către părți este sub valoarea din grila stabilită conform expertizelor notariale, calculul taxelor se va face la valoarea din grilă.

• Taxele se calculează și se încasează de către notarul public instrumentator, înainte de autentificarea actului după cum urmează:

• Impozitul pe venit din transferul proprietăților imobiliare, în conformitate cu prevederile Codului Fiscal în vigoare. În prezent, la transferul dreptului de proprietate și al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcțiilor de orice fel și a terenurilor aferente acestora, precum și asupra terenurilor de orice fel fără construcții, contribuabilii datorează un impozit care se calculează prin aplicarea cotei de 3% asupra venitului impozabil.

• Venitul impozabil se stabilește prin deducerea din valoarea tranzacției a sumei neimpozabile de 450.000 lei. (art.111 alin.1) din Legea nr.227/2015 privind Codul Fiscal, modificat de pct.9 al art.I din Ordonanța de Urgență nr.3/6.01.2017, publicată în Monitorul Oficial nr.16/06.01.2017).

• Onorariul notarului public, în conformitate cu dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției Nr. 46/C/2011;

• Taxa de publicitate imobiliară, în conformitate cu Ordin nr. 39/2009 privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI) și unitățile sale subordonate și a taxei de autorizare pentru persoanele care realizează lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei publicat in Monitorul Oficial nr. 253 din 16.4.2009, actualizat prin Ordin nr. 176/2010 - pentru modificarea și completarea Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 39/2009 privind aprobarea tarifelor pentru serviciile furnizate de ANCPI (Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară) și unitățile sale subordonate şi a taxei de autorizare pentru persoanele care realizează lucrări de specialitate din domeniile cadastrului, geodeziei și cartografiei;

• Conturile bancare din care se face plata și conturile bancare în care se face plata prețului;

• Condițiile în care se transmite imobilul;

• Imobilul constituie sediul social al vreunei persoane fizice sau juridice. Modalitatea de radiere a sediului;

• Imobilul este afectat de contracte de locațiune. Modalitate de stingere a locațiunii/preluarea contractelor;

• Data transferului dreptului de proprietate asupra imobilului;

• Orice alte informații relevante pentru încheierea contractelor de vânzare.

• Orice alte acte solicitate de notarul public instrumentator și relevante pentru solicitarea părților, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data semnării actului juridic.

Contracte de ipotecă

Ipoteca este definită şi reglementată în Noul Cod Civil la articolele 2343-2379.

Ipoteca este o garanția reală care presupune afectarea unui bun mobil/imobil garantării unei obligații.

Potrivit prevederilor art.2378 alin.1) Cod Civil, contractul de ipotecă se încheie în formă autentică de către notarul public, sub sancțiunea nulității absolute.

Acte necesare pentru autentificarea contractelor de ipotecă:

• Actele de identitate ale proprietarilor;

• Certificat de căsătorie;

• Numărul de identificare fiscală pentru cetățenii străini;

• Actul de proprietate al imobilului și încheierea de intabulare;

• Dovada de achitare integrală a prețului bunului imobil;

• Documentația cadastrală a imobilului;

• Actele din istoricul proprietății (copie);

• Extras de carte funciară pentru autentificare (se obține de către notar);

• Certificate de atestare fiscală pentru fiecare coproprietar separat din care să rezultă că nu există obligații fiscale restante; Fiecare contribuabil are rol individual, astfel că acești datorează impozite către stat pentru bunurile pe care le dețin în coproprietate/proprietate. Certificatul de atestare fiscală pentru imobile se eliberează de Direcția de Impozite și Taxe Locale de la adresa unde este situat imobilul și este valabil 30 de zile de la data emiterii;

• Acte necesare din partea băncii creditoare:

• Act de identitate reprezentant bancă;

• Procură dată reprezentantului băncii pentru încheierea contractului de ipotecă;

• Contract credit bancă;

• Contract de garantare încheiat cu FNGCIMM (în cazul creditelor acordate prin Programul ,,Prima casă,, aprobat prin Ordonanţă de urgenţă nr. 60/2009 -privind unele măsuri în vederea implementării programului „Prima casă" cu modificările ulterioare).

În cazul proprietarilor, persoane juridice sunt necesare:

• Act de identitate reprezentant legal;

• Ultimul act constitutiv al societății;

• Certificatul de înmatriculare al societății;

• Certificat constatator de dată recentă (nu mai vechi de 15 zile);

• Decizia Asociatului Unic/Hotărârea Adunării Generale a Asociaților cu privire la încheierea contractului, valoarea garanției, împuternicirea reprezentantului legal pentru semnarea contractului de ipotecă.

• Orice alte acte solicitate de notarul public instrumentator și relevante pentru solicitarea părților, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data semnării actului juridic.

Contracte de donație

Donația este actul juridic prin care o persoană (donator) dispune cu titlu gratuit de bunurile sale, în tot sau în parte, în favoarea unei alte persoane (donatar).

Acte necesare pentru autentificarea contractului de donație:

• Actele de identitate ale donatorilor/donatarilor;

• Certificate de căsătorie și de naștere ale donatorilor/donatarilor;

• Numărul de identificare fiscală pentru cetățenii străini;

• Actul de proprietate al imobilului și încheierea de intabulare (în original);

• Dovada de achitare integrală a prețului bunului imobil (necesitatea acesteia rezultă din documentul prin care s-a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului, daca prețul nu a fost achitat integral la data semnării contractului de către dobânditor);

• Documentația cadastrală a imobilului;

• Actele din istoricul proprietății (copie);

• Extras de carte funciară pentru autentificare (se obține de către notar);

• Certificat de performanță energetică a clădirii dacă există. Termenul de valabilitate al certificatului este de 10 ani de la data emiterii;

• Certificate de atestare fiscală pentru fiecare coproprietar separat din care să rezultă că nu există obligații fiscale restante; Fiecare contribuabil are rol individual, astfel că acești datorează impozite către stat pentru bunurile pe care le dețin în coproprietate/proprietate. Certificatul de atestare fiscală pentru imobile se eliberează de Direcția de Impozite și Taxe Locale de la adresa unde este situat imobilul și este valabil 30 de zile de la data emiterii;

• Adeverința de la Asociația de Proprietari, semnată de Președintele și Administratorului blocului, cu indicarea numelui lor în clar. Adeverința atestă dacă proprietarul/proprietarii au toate cotele de întreținere achitate la zi;

• Dovada de plată a ultimelor facturi de la utilități și facturile aferente acestora;

• Polița de Asigurare obligatorie PAD;

• Orice alte acte solicitate de notarul public instrumentator și relevante pentru solicitarea părților, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la data semnării actului juridic.

Procedura divorțului este de competența notarului public cu sediul biroului în circumscripția judecătoriei în a cărei rază teritorială se află locul încheierii căsătoriei sau ultima locuință comună a soților.

Soții se vor prezenta personal în fata notarului public pentru depunerea cererii de divorț, precum şi ulterior, la termenul stabilit, pentru stăruința în cererea de divorț şi exprimarea consimțământului liber şi neviciat cu privire la desfacerea căsătoriei. Prin excepţie, cererea de divorţ se poate depune la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică, aceasta cuprinzând toate mențiunile necesare, potrivit legii, la depunerea cererii.

Termenul de reflecție stabilit la data primirii cererii de divorț de 30 de zile, calculat potrivit dispozițiilor Codului de Procedură Civilă.

În baza art. 375 din noul Cod civil, notarul public poate sa constate divorțul prin acordul soţilor şi să elibereze certificatul de divorţ, inclusiv dacă există copii minori născuţi din căsătorie, din afara casatoriei sau adoptaţi.

Acordul dintre soti trebuie să se realizeze cu privire la desfacerea căsătoriei și numele de familie purtat după divorț, iar în cazul existenței copiilor minori, exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței copiilor după divorț, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii, precum și stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învatățătură și pregătire profesională.

Potrivit art. 529 alin. 2) și 3) Cod civil -când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii. Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.

În vederea admiterii cererii de divorț în cazul în care există copii minori, notarul public sesizează autoritatea competentă, atașând cererii proiectul acordului soților cu privire la exercitarea autorității părintești, locuința copiilor, modalitatea de păstrare a legăturilor personale şi stabilirea contribuției fiecăruia dintre părinți la creșterea, educarea, învățătura şi pregătirea profesională a copiilor după divorț. La dosarul cauzei se depune raportul de anchetă socială, în vederea soluționării procedurii de divorț pe cale notarială.

Actele necesare pentru procedura divorțului sunt:

• Actele de identitate ale soților;

• Certificate de naștere și căsătorie ale soților și ale copiilor lor minori dacă este cazul;

• Dovada ultimei locuințe comune; Dovada ultimei locuințe comune se face, după caz, cu actele de identitate ale soților, din care rezultă domiciliul comun sau reședința comună a acestora, ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declarație autentică pe propria răspundere a fiecăruia dintre soți, din care să rezulte care a fost ultima locuință comună a acestora;

• Raportul de anchetă socială se întocmește la cererea notarului de către Autoritatea Tutelară de unde va avea domiciliul minorul/minorii;

Succesiune și moștenire

Moștenirea este modul de transmitere a patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane în fiintă.

Procedura succesorală notarială este de competența notarului public din biroul notarial situat în circumscripția teritorială a judecătoriei în care defunctul și-a avut ultimul domiciliu.
În cazul moștenirilor succesive, moștenitorii pot alege competența oricăruia dintre notarii publici care își desfășoară activitatea într-un birou individual sau într-o societate profesională din circumscripția teritorială a judecătoriei în care și-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă.

În cazul în care în circumscripția unei judecătorii sunt mai mulți notari publici, competența de îndeplinire a procedurii succesorale aparține primului notar public sesizat. Notarul public va verifica dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt notar public din circumscripția aceleiași judecătorii, cercetând în acest scop registrul de evidență a succesiunilor, potrivit regulamentului.

În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileste calitatea mostenitorilor si legatarilor, întinderea drepturilor acestora precum si compunerea masei succesorale.

Moștenirea legală se cuvine soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, și anume descendenților, ascendenților și colateralilor acestuia, în ordinea și după regulile stabilite de Codul Civil.

În cazul în care defunctul a lasat testament, mostenirea se va dezbate în baza acestuia, cu respectarea prevederilor legale referitoare la rezerva succesorală. În cazul în care moștenitorii își contestă calitatea și nu se înțeleg cu privire la întinderea drepturilor ce li se cuvin, notarul public îndrumă părțile să soluționeze neînțelegerile dintre ele pe cale judecătorea

Pentru succesiunile deschis după data de 01.10.2011, termenul de opțiune succesorală este de 1 an de zile de la data decesului.

Succesiunile care se soluționează într-un termen de 2 ani de zile de la data decesului defunctului, sunt scutite de plata impozitului pe transferul proprietății.

În cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.

Actele necesare pentru dezbaterea procedurii succesorale sunt:

• certificatul de deces al defunctului (original sau duplicat);

• actele de identitate ale moștenitorilor;

• certificatul de căsătorie al soțului supraviețuitor ( sau certificatul de deces / certificatul de moștenitor / sentința judecătorească de divorț, după caz);

• certificate de naștere și căsătorie ale descendenților (copii, nepoți) sau ale altor rude care au dreptul la succesiune.

• 2 martori care l-au cunoscut pe defunct;

• testament dacă există;

• acte de proprietate ale bunurilor imobile care au aparținut defunctului (în original);

• încheieri de intabulare și documentații cadastrale pentru imobilele care au deschisă carte funciară;

• extras de carte funciară pentru informare pentru imobilele care au deschisă carte funciară (se poate obține și prin notariat de la Cartea Funciară);

• certificat de atestare fiscală eliberat de Direcția de Impozite și Taxe Locale de la adresa unde este situat imobilul, eliberat pe numele defunctului. Termenul de valabilitate al certificatului este de 30 de zile de la data emiterii;

• certificat de atestare fiscală emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) pe numele defunctului;

• acte proprietate automobil (talon, carte de identitate);

• certificate de atestare fiscală pentru automobil, eliberat de Direcția de Impozite și Taxe Locale de la ultimul domiciliu al defunctului;

• certificate de acționar, carnete C.E.C. , conturi, depozite bancare (extras de cont sau contract de depozit - acestea se vor obține prin intermediul biroului notarial care va transmite băncii o adresă de trimitere);

• acte de concesiune pentru locurile de veci și Adeverințe cu privire la valoarea concesiunii eliberate de Parohii/Administrația Cimitirelor;

• Orice alte acte solicitate de notarul public instrumentator și relevante pentru dezbaterea succesiunii.

Testamente

Testamentul este actul solemn, esențialmente personal și revocabil, prin care o persoană numită testator, dispune pentru timpul încetării sale din viață, de tot sau parte din avutul său.

Acte necesare pentru autentificarea testamentelor:

• Actul de identitate al testatorului, în original;

• Actele de proprietate ale bunurilor imobile/mobile, în situația in care testatorul dorește sa lase prin testament legatarului/legatarilor anumite bunuri determinate;

• Copia actului de identitate a legatarului/legatarilor;

• Testatorul poate fi asistat la cerere de către 1 sau 2 martori care vor prezenta actele de identitate în original.

Revocarea testamentului

Testamentul se poate revoca de către testator printr-o declarație autentică notarială.

Declarația se înregistrează de către notarul public în Registrul Național Notarial de Evidență a Liberalităților (RNNEL) deținut de Uniunea Notarilor în format electronic.

Alte servicii notariale includ:

• Certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;

• Darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi;

• Eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de noi;

• Acte de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor;

• Primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi.

Darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi

Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmește în numărul de exemplare cerut de parte.
Notarul public nu este răspunzător de conținutul înscrisului, verificând doar ca acesta să nu fie contrar legii şi bunelor moravuri.

Eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de noi

Eliberarea duplicatelor de pe actele notariale, îndreptarea erorilor materiale sau completarea omisiunilor vădite se face de notarul public în a cărui arhivă se află originalul actelor notariale.

Primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi

Primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor și a documentelor prezentate de părți, precum și a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia inventarului succesoral, în limita spațiului și utilităților de care dispune biroul notarial.

Convenții matrimoniale

Dispoziţii generale privind alegerea regimului matrimonial

Prin convenţie, soţii nu pot alege decât un singur regim matrimonial. Soţii pot opta, prin convenţie matrimonială, fie pentru regimul separaţiei de bunuri, fie pentru regimul comunităţii convenţionale.

Dacă soţii nu încheie o convenţie matrimonială, li se va aplica, de drept, regimul comunităţii legale. Potrivit art. 339 Cod Civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii legale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.

Alegerea unui regim matrimonial se poate face şi de către viitorii soţi, oricând până la încheierea căsătoriei, prin încheierea unei convenţii matrimoniale în formă autentică notarială, aceștia urmând să o prezinte, la căsătorie, ofițerului de stare civilă, pentru a se face menţiune pe marginea actului de căsătorie.

Convenţia matrimonială încheiată între viitorii soţi produce efecte de la data încheierii căsătoriei, după această dată fiind aplicabile dispoziţiile art. 369 Cod civil privind modificarea regimului matrimonial.

Convenţia matrimonială încheiată între viitorii soţi poate fi oricând modificată, revocată, înlocuită şi schimbată, până la încheierea căsătoriei. Şi în acest caz se respectă dispoziţiile privind îndeplinirea formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.

Convenția matrimonială privind regimul comunităţii convenţionale

Convenția matrimonială privind regimul comunităţii convenţionale încheiată între soți produce următoarele efecte juridice:

• prin încheierea convenției matrimoniale a comunității convenționale soții pot include în comunitate, în tot ori în parte, bunurile dobândite sau datoriile proprii născute înainte sau după încheierea căsătoriei, cu excepţia bunurilor prevăzute la art. 340 lit. b) şi c) Cod Civil;

• soții pot restrânge comunitatea la bunurile sau datoriile anume determinate în convenţia matrimonială, indiferent dacă sunt dobândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsătoriei, cu excepţia obligaţiilor prevăzute la art. 351 lit. c);

• bunurile dobândite în timpul regimului comunităţii convenţionale de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmăşie ale soţilor.

• fiecare soţ are dreptul de a folosi bunurile comune fără consimţământul expres al celuilalt soţ şi poate încheia singur acte de conservare şi de administrare cu privire la orice dintre bunurile comune, precum şi acte de dobândire a bunurilor comune.

• actele de înstrăinare sau de grevare, precum şi orice alte acte de dispoziţie având ca obiect bunurile imobile comune nu pot fi încheiate decât cu acordul ambilor soţi.

• oricare dintre soţi poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a căror înstrăinare nu este supusă anumitor formalităţi de publicitate.

• sunt bunuri proprii ale soţilor, bunurile prevăzute de art.340 Cod Civil.

• fiecare soţ poate folosi, administra şi dispune liber de bunurile sale proprii.

• în timpul comunităţii soţii pot împărţi bunurile comune în tot sau în parte, prin act autentic notarial sau, în caz de neînţelegere, pe cale judiciară.

Convenția matrimonială privind regimul separației de bunuri:

Convenția matrimonială privind regimul separației de bunuri încheiată între soți, produce următoarele efecte juridice:

• fiecare dintre soţi este proprietar exclusiv al bunurilor dobândite înainte de încheierea căsătoriei, precum şi a celor ce le dobândeşte în nume propriu în timpul căsătoriei, putând dispune de acestea în mod liber, fără a avea nevoie de consimţământul celuilalt soţ;

• soţii pot dobândi bunuri împreună în timpul căsătoriei, acestea aparţinându-le în proprietate comună pe cote părţi;

• cotele-părţi se stabilesc de soţi la data dobândirii fiecărui bun;

• dacă soţii nu stabilesc o cotă-parte determinată, se prezumă până la proba contrară că deţin cote părţi egale (art.634 alin.2 Cod Civil);

• nici unul dintre soţi nu este ţinut de obligaţiile asumate de celălalt soţ;

• soţii răspund solidar pentru obligaţiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obişnuite ale căsătoriei şi a celor legate de creşterea şi educarea copiilor;

• soţul care se foloseşte de bunurile celuilalt soţ fără împotrivirea acestuia din urmă are obligaţiile unui uzufructuar;

• dacă unul dintre soţi încheie singur un act prin care dobândeşte un bun, folosindu-se în tot sau în parte, de bunuri aparţinând celuilalt soţ, acesta din urmă poate alege, în proporţia bunurilor proprii folosite fără acordul său, între a reclama pentru sine proprietatea bunului achiziţionat şi a pretinde daune-interese de la soţul dobânditor;

• la încetarea regimului separaţiei de bunuri, fiecare dintre soţi are un drept de retenţie asupra bunurilor celuilalt soţ până la acoperirea datoriilor pe care le au unul faţă de celălalt.

• dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare soţ poate să încheie orice acte juridice cu celălalt soţ sau cu terţe persoane.

• soţii sunt obligaţi să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei;

• oricare dintre soţi poate să dea mandat celuilalt soţ să-l reprezinte pentru exercitarea drepturilor ce le are potrivit regimului matrimonial;

• fiecare soţ poate face singur, fără consimţământul celuilalt soţ, depozite bancare, precum şi orice alte operaţiuni în legătură cu acestea;

• fiecare soţ poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile şi datoriile sale, iar în caz de refuz nejustificat se poate adresa instanţei de tutelă.

• în mod excepţional, dacă unul dintre soţi încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soţ poate cere instanţei de tutelă ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimţământul său expres.

• niciunul dintre soţi, chiar dacă este proprietar exclusiv, nu poate, fără consimţământul scris al celuilalt soţ, să dispună de drepturile asupra locuinţei familiei şi nici nu poate încheia acte prin care este afectată folosinţa acesteia. Locuinţa familiei este locuinţa comună a soţilor sau, în lipsă, locuinţa soţului la care se află copiii. Oricare dintre soţi poate cere notarea în Cartea Funciară a unui imobil a faptului că reprezintă locuinţă a familiei, chiar dacă nu este proprietarul imobilului;

• în cazul în care locuinţa este deţinută în temeiul unui contract de închiriere, fiecare soţ are un drept locativ propriu, chiar dacă numai unul dintre ei este titularul contractului ori contractul este încheiat înainte de căsătorie, dispoziţiile paragrafului anterior fiind aplicabile.

Modificarea regimului matrimonial

Regimul matrimonial ales se poate modifica sau înlocui oricând până la data încheierii căsătoriei (art.336 Cod Civil).

După încheierea căsătoriei, regimul matrimonial ales se poate modifica sau înlocui, după cel puţin un an de la încheierea acesteia.

Orice modificare sau înlocuire a regimului matrimonial se va face cu respectarea condiţiilor prevăzute de Codul civil pentru încheierea convenţiei matrimoniale.